Leave a comment

quote of the week …

“Discourage litigation. Persuade your neighbours to compromise whenever you can. Point out to them how the nominal winner is often a areal loser in fees, expenses and waste of time.” Abraham Lincoln

Advertisements
Leave a comment

quote of the week …

Be a good listener. Your ears will never get you in trouble. ~ Frank Tyger

Leave a comment

Proiect de modificare a legii medierii

LEGE pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator

Art. I. – Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
Alineatul (1) al articolului 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Art. 2.- (1) Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind medierea, inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de prezenta lege. Dispoziţiile art. 182 alin. (1) pct.1 lit.e) din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în mod corespunzător.
Partea introductivă a articolului 7 se modifica şi va avea următorul cuprins:
„Art. 7.- Poate deveni mediator persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:”
Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 10 – Instituţiile şi celelalte persoane juridice care desfăşoară, conform art. 9, programe de formare profesională a mediatorilor se înscriu de către Consiliul de mediere pe o listă, care va fi pusă la dispoziţie celor interesaţi la sediul său, al instanţelor judecătoreşti şi al autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi la sediul Ministerului Justiţiei şi pe pagina de Internet a acestuia.”
Alineatele (3) şi (4) ale articolului 17 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(3) Consiliul de mediere este format din 9 membri titulari şi 3 membri supleanţi, aleşi prin vot direct şi secret de mediatorii cu drept de vot, în condiţiile prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere.
(4) Mandatul membrilor Consiliului de Mediere este de 4 ani.”
Alineatul (1) al articolului 18 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 18. – (1) Consiliul de mediere va alege un preşedinte şi un vicepreşedinte şi va desemna dintre membrii săi o comisie cu activitate permanentă, care pregăteşte lucrările Consiliului de mediere. Durata mandatului membrilor comisiei este de 2 ani.”
Alineatul (2) al articolului 19 se modifică şi va avea următorul cuprins:
2
“(2) Şedintele Consiliului de mediere se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 7 membri şi sunt publice, cu excepţia cazului în care membrii săi hotărăsc altfel.”
Litera m1) a articolului 20 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“m1) organizează alegerile pentru următorul Consiliu de mediere şi elaborează procedurile de organizare a alegerilor. Declanşarea procedurii de organizare a alegerilor se face cu 6 luni înainte de expirarea mandatului Consiliului de mediere la acea dată.”
Alineatul (4) al articolului 58 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(4) În cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile cât şi al altor drepturi reale, a partajelor şi a cauzelor succesorale, sub sancţiunea nulităţii absolute, acordul redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanţei de judecată, pentru ca acestea, având la baza acordul de mediere, sa verifice condiţiile de fond şi formă prin procedurile prevăzute de lege şi să emită un act autentic sau o hotărâre judecatorescă cu respectarea procedurilor legale. Acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la indeplinirea condiţiilor de fond şi formă, notarul public sau instanţa de judecată putându-le aduce modificările şi completările corespunzătoare cu acordul părţilor.
După alineatul (4) al articolului 58 se introduce un nou alineat, alineatul (41), cu următorul cuprins:
“(41) De obligaţiile prevazute la alin. (4) este ţinut mediatorul şi în cazul în care prin acordul de mediere se constituie, se modifică sau se stinge orice drept real imobiliar.”
Articolul 59 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Art. 59. (1). – Partile pot solicita notarului public autentificarea, in conditiile legii si cu respectarea procedurilor legale, a intelegerii lor.
(2) Părţile se pot înfăţişa la instanţa judecătorească pentru a cere, indeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfinţească înţelegerea lor. Competenţa aparţine fie judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, oricare dintre părţi, fie judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărârea prin care instanţa încuviinţează înţelegerea părţilor se dă în camera de consiliu şi constituie titlu executoriu în condiţiile legii. Dispoziţiile art. 432-434 din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător.”
După articolul 59 se introduc două noi articole, art. 591 şi 592, cu următorul cuprins:
3
“Art.591 Dacă acordul de mediere se referă la o cauză succesorală şi a intervenit înainte de eliberarea certificatului de moştenitor, competenţa aparţine notarului public, conform legii. Art. 592.- Cererea adresată instanţei, privind pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească înţelegerea părţilor rezultată din acordul de mediere este scutită de plata taxei judiciare de timbru, cu exceptia cazurilor in care acordul de mediere priveste tranferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, a altor drepturi reale, partaje si cauze succesorale.”
La Capitolul V, titlul Secţiunii a 5-a se modifică şi va avea următorul cuprins:
„SECŢIUNEA a 5-a
Medierea în cazul unui litigiu pe rolul instanţelor de judecată”
După articolul 60 se introduce un nou articol, art. 601, cu următorul cuprins:
“Art. 601.- (1) În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluţionare a conflictelor, părţile şi/sau partea interesată, după caz, sunt ţinute să facă dovada că au participat la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii:
a) în domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici, ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;
b) în materia dreptului familiei, în situaţiile prevăzute la art. 64;
c) în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;
e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;
) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la Registrul Comerţului si a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedurile prevăzute la art. 999 – 1018 din Codul de procedura civilă;
g) în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu condiţia ca victima să îşi exprime consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul.
(2) În sensul alin.(1), dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii într-o anumită materie se face printr-un proces-verbal de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea.”
4
Articolul 61 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 61.- (1) În cazul în care conflictul a fost dedus judecăţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate avea loc din iniţiativa părţilor sau la propunerea oricăreia din acestea, ori la recomandarea instanţei, cu privire la drepturi asupra cărora părţile pot dispune potrivit legii. Medierea poate avea ca obiect soluţionarea în tot sau în parte a litigiului. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. (2) La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, în toate cazurile, să transmită instanţei de judecată competente acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau doar procesul verbal de încheiere a medierii în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit.b) şi c).”
Alineatele (1) şi (2) articolului 63 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“Art. 63. – (1) În cazul în care litigiul a fost soluţionat pe calea medierii, instanţa va pronunţa, la cererea părţilor, cu respectarea conditiilor legale, o hotărâre, dispoziţiile art. 432-434 din Codul de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător.
(2) Odată cu pronunţarea hotărârii, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia, cu excepţia cazurilor în care conflictul soluţionat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje si cauze succesorale.”
După alineatul (2) al articolului 63 se introduce un nou alineat, alin. (21), cu următorul cuprins:
„(21) – Instanţa de judecată nu va dispune restituirea taxei judiciare de timbru platita pentru investirea acesteia, în cazul în care conflictul solutionat este legat de o cauză succesorală pentru care nu s-a eliberat certificatul de moştenitor.”
Alineatul (1) al articolului 64 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 64.- (1) Pot fi rezolvate prin mediere neînţelegerile dintre soţi privitoare la:
a) continuarea căsătoriei;
b) partajul de bunuri comune;
c) exerciţiul drepturilor părinteşti;
d) stabilirea domiciliului copiilor;
e) contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor;
f) orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.
După alineatul (1) al articolului 64 se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:
„(11) Acordurile de mediere încheiate de părţi, în cauzele/conflictele ce au ca obiect exerciţiul drepturilor părinteşti, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor şi stabilirea domiciliului copiilor, îmbracă forma unei hotărâri de expedient.”
5
La articolul 70, alineatul (3) se abrogă.
Alineatul (5) al articolului 70 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(5) Pentru soluţionarea cauzelor penale în baza acordului încheiat ca rezultat al medierii, mediatorul este obligat să transmită organului judiciar acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere, sau doar procesul verbal de încheiere a medierii în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit.b) şi c).
Alineatul (2) al articolului 72 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Persoanele care au absolvit sau care, la intrarea în vigoare a prezentei legi, urmează un curs de formare profesională a mediatorilor în ţară ori în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 7 lit. a)-e), pot solicita autorizarea ca mediator, în condiţiile prezentei legi, având obligaţia prezentării documentelor care atestă programa de formare parcursă. Consiliul de mediere va decide autorizarea după evaluarea conţinutului programei de formare prezentate, inclusiv a duratei pregătirii. Dispoziţiile art. 8 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.”
La articolul 74, alineatul (2) se abrogă.
Articolul 75 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 75. – Avocaţii, notarii publici, precum şi membrii altor profesii liberale care dobândesc calitatea de mediator potrivit prevederilor prezentei legi pot desfăşura activitatea de mediere la sediul unde îşi exercită activitatea de bază
Art. II.- Prezenta lege intră în vigoare la 1 octombrie 2012, cu excepţia dispoziţiilor art. 601 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi modificările şi completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 6 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. III. – Dispoziţiile art. 17 alin. (4) şi ale art. 18 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege se aplică şi mandatelor în exerciţiu la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. IV – În termen de 60 de zile de la republicarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege în Monitorul Oficial al României, Partea I, Consiliul de mediere va adopta statutul profesiei de mediator si modificarile şi completările Regulamentului de organizare si functionare.
6
Art. V – În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

Leave a comment

Ordonanţă de urgenţă nr. 51 din 21/04/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

Ordonanţă de urgenţă nr. 51 din 21/04/2008
privind ajutorul public judiciar în materie civilă

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. – Ajutorul public judiciar reprezintă acea formă de asistenţă acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii.
Art. 2. – (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă este aplicabilă în toate cazurile în care se solicită ajutor public judiciar în faţa instanţelor judecătoreşti sau a altor autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale române de către orice persoană fizică având domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
(2) Pentru a determina dacă solicitantul are domiciliul pe teritoriul României se aplică legea română. În cazul în care solicitantul nu are domiciliul pe teritoriul României, pentru a se stabili dacă acesta are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru se aplică legea statului membru în cauză.
(3) Stabilirea domiciliului sau a reşedinţei obişnuite se determină în funcţie de data depunerii cererii de ajutor public judiciar.
Art. 21. – (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă este aplicabilă şi în cazul cererilor formulate de persoane fizice care nu au domiciliul sau reşedinţa obişnuită pe teritoriul României ori al altui stat membru al Uniunii Europene, în măsura în care între România şi statul al cărui cetăţean este solicitantul sau pe al cărui teritoriu îşi are domiciliul există o legătură convenţională care conţine dispoziţii referitoare la accesul internaţional la justiţie.
(2) Pentru statele cu care România nu are legături convenţionale, accesul internaţional la justiţie poate fi acordat în baza curtoaziei internaţionale, sub rezerva principiului reciprocităţii.
Art. 3. – Ajutorul public judiciar prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă se acordă în cauze civile, comerciale, administrative, de muncă şi asigurări sociale, precum şi în alte cauze, cu excepţia celor penale.
Art. 4. – Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, orice persoană fizică, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale.
Art. 5. – (1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin familie se înţelege soţul/soţia, copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinerea solicitantului, precum şi copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor şi în întreţinerea solicitantului.
(2) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, se consideră membru al familiei şi persoana care are domiciliul ori reşedinţa comună şi gospodăreşte împreună cu solicitantul, copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă ai acesteia în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinerea solicitantului, precum şi copiii sau alţi descendenţi în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor şi în întreţinerea solicitantului.

CAPITOLUL II
Formele ajutorului public judiciar şi condiţiile de acordare

Art. 6. – Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme:
a) plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei juridice şi, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiţie sau pentru prevenirea unui litigiu, denumită în continuare asistenţă prin avocat;
b) plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviinţarea instanţei sau a autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar;
c) plata onorariului executorului judecătoresc;
d) scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.
Art. 7. – Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6, fără a putea depăşi, în total, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 12 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.

Art. 8. – (1) Beneficiază de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 500 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat.
(2) Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 800 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%.
(3) Ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România.
Art. 81. – Ajutorul public judiciar se acordă, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, independent de starea materială a solicitantului, dacă prin lege specială se prevede dreptul la asistenţă judiciară sau dreptul la asistenţă juridică gratuită, ca măsură de protecţie, în considerarea unor situaţii speciale, precum minoritatea, handicapul, un anumit statut şi altele asemenea. În acest caz, ajutorul public judiciar se acordă fără îndeplinirea criteriilor prevăzute la art. 8, dar numai pentru apărarea sau recunoaşterea unor drepturi sau interese rezultate ori aflate în legătură cu situaţia specială care a justificat recunoaşterea, prin lege, a dreptului la asistenţă judiciară sau la asistenţă juridică gratuită.
Art. 9. – La stabilirea venitului se iau în calcul orice venituri periodice, precum salarii, indemnizaţii, onorarii, rente, chirii, profit din activităţi comerciale sau dintr-o activitate independentă şi altele asemenea, precum şi sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile şi obligaţiile de întreţinere.
Art. 10. – Dreptul la ajutor public judiciar se stinge prin moartea părţii sau prin îmbunătăţirea stării sale materiale până la un nivel care să îi permită să facă faţă costurilor procesului.
Art. 101. – Prezentul capitol nu aduce atingere prevederilor instrumentelor comunitare sau tratatelor internaţionale încheiate cu statele nemembre ale Uniunii Europene, care conţin prevederi referitoare la angajamentele asumate de România privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă, obligatoriu, total şi gratuit.

CAPITOLUL III
Competenţa şi procedura de acordare a ajutorului public judiciar

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune

Art. 11. – (1) Cererea de acordare a ajutorului public judiciar se adresează instanţei competente pentru soluţionarea cauzei în care se solicită ajutorul; în cazul ajutorului public judiciar solicitat pentru punerea în executare a unei hotărâri, cererea este de competenţa instanţei de executare.
(2) În cazul în care instanţa competentă nu se poate stabili potrivit alin. (1), competentă este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa solicitantul.
(3) Dacă ajutorul public judiciar este solicitat într-un proces în curs, cererea sau, după caz, cererile de acordare a ajutorului public judiciar se soluţionează, dacă legea nu prevede altfel, de completul învestit cu soluţionarea cererii principale.
Art. 12. – (1) Ajutorul public judiciar se acordă oricând în cursul judecăţii, de la data formulării cererii de către persoana interesată, şi se menţine pe tot parcursul etapei procesuale în care a fost solicitat.
(2) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar este scutită de taxă de timbru.
Art. 13. – (1) Ajutorul public judiciar pentru exercitarea unei căi de atac se poate acorda în urma unei noi cereri.
(2) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar în vederea exercitării unei căi de atac se adresează instanţei a cărei hotărâre se atacă şi se soluţionează de urgenţă, de un alt complet decât cel care a soluţionat cauza pe fond. În cazul în care cererea de acordare a ajutorului public judiciar este admisă, durata necesară soluţionării acesteia se adaugă termenului pentru exercitarea căii de atac.
(3) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar formulată ulterior introducerii căii de atac se adresează instanţei competente să soluţioneze acea cale de atac.
Art. 14. – (1) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris şi va cuprinde menţiuni privind obiectul şi natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul şi starea materială a solicitantului şi a familiei sale, ataşându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia şi ale familiei sale, precum şi dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată. Cererea va fi însoţită şi de o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum şi cuantumul acestui ajutor.
(2) La primirea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar solicitantului i se va pune în vedere faptul că, în cazul pierderii procesului, cheltuielile de judecată ale celeilalte părţi vor fi în sarcina sa, precum şi posibilitatea restituirii sumelor primite cu titlu de ajutor public judiciar în cazul prevăzut la art. 17 alin. (2).
(3) Instanţa poate solicita orice lămuriri şi dovezi părţilor sau informaţii scrise autorităţilor competente.
Art. 15. – (1) Asupra cererii de ajutor public judiciar instanţa se pronunţă, fără citarea părţilor, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu.
(2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.
(3) Cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, instanţa pronunţându-se prin încheiere irevocabilă.
Art. 16. – (1) Ajutorul public judiciar poate fi refuzat când este solicitat abuziv, când costul său estimat este disproporţionat faţă de valoarea obiectului cauzei, precum şi atunci când acordarea ajutorului public judiciar nu se solicită pentru apărarea unui interes legitim ori se solicită pentru o acţiune care contravine ordinii publice sau celei constituţionale.
(2) Dacă cererea pentru a cărei soluţionare se solicită ajutor public judiciar face parte din categoria celor care pot fi supuse medierii sau altor proceduri alternative de soluţionare, cererea de ajutor public judiciar poate fi respinsă, dacă se dovedeşte că solicitantul ajutorului public judiciar a refuzat anterior începerii procesului să urmeze o asemenea procedură.
(3) Ajutorul public judiciar poate fi refuzat atunci când solicitantul pretinde despăgubiri pentru atingeri aduse imaginii, onoarei sau reputaţiei sale, în condiţiile în care acesta nu a suferit vreun prejudiciu material, precum şi în cazul în care cererea decurge din activitatea comercială sau dintr-o activitate independentă desfăşurată de solicitant.
Art. 17. – (1) Orice persoană interesată va putea sesiza oricând instanţa care a încuviinţat ajutorul public judiciar, prezentând dovezi cu privire la situaţia reală a celui căruia i s-a încuviinţat cererea; ajutorul public judiciar nu se suspendă în cursul noilor cercetări.
(2) Dacă instanţa constată că cererea de ajutor public judiciar a fost făcută cu rea-credinţă, prin ascunderea adevărului, va obliga, prin încheiere, pe cel care a beneficiat nejustificat de ajutor public judiciar la restituirea cu titlu de despăgubire a sumelor de care a fost scutit, precum şi la o amendă în cuantum de până la 5 ori suma pentru care a obţinut nejustificat scutirea.
(3) Împotriva încheierii se poate face numai cerere de reexaminare, putându-se solicita motivat să se revină asupra despăgubirii sau a amenzii ori să se dispună reducerea acestora. Cererea se face în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii şi se soluţionează de un alt complet, prin încheiere irevocabilă.
Art. 18. – Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părţi, dacă aceasta a căzut în pretenţiile sale. Partea căzută în pretenţii va fi obligată la plata către stat a acestor sume.
Art. 19. – (1) Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenţii, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
(2) Instanţa poate dispune însă, odată cu soluţionarea cauzei, obligarea părţii care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărâre judecătorească s-a constatat că acţiunea a fost exercitată abuziv.
Art. 20. – În cazul în care persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) sau (2) face dovada că, anterior începerii procesului, a parcurs procedura de mediere a litigiului, beneficiază şi de restituirea sumei plătite mediatorului cu titlu de onorariu. De acelaşi drept beneficiază şi persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) sau (2), dacă solicită medierea după începerea procesului, dar înainte de prima zi de înfăţişare. Suma la a cărei restituire partea are dreptul se stabileşte de instanţă, prin încheiere pronunţată potrivit art. 15.
Art. 21. – (1) Dispozitivul încheierii cuprinzând obligaţia de plată a sumelor prevăzute la art. 17 alin. (2) şi art. 18 constituie titlu executoriu.
(2) În cazul în care titlul executoriu este temei pentru executarea unei creanţe bugetare, acesta va fi comunicat din oficiu organelor competente.
Art. 22. – (1) Fondurile necesare acoperirii cheltuielilor pentru acordarea ajutorului public judiciar de către stat în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, denumit în continuare fondul pentru ajutor public judiciar, se constituie din sumele prevăzute la art. 25 alin. (1) şi art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Fondul pentru ajutor public judiciar se cuprinde distinct în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei.
(3) Sumele reprezentând onorariile avocatului, expertului, traducătorului, interpretului, executorului judecătoresc sau mediatorului se plătesc în cont bancar, prin virament sau în numerar, prin compartimentele economice ale tribunalelor.

SECŢIUNEA a 2-a
Asistenţa prin avocat
Art. 23. – Ajutorul public judiciar sub forma asistenţei prin avocat se acordă conform prevederilor cuprinse în Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la asistenţa judiciară sau asistenţa judiciară gratuită.

SECŢIUNEA a 3-a
Ajutorul public judiciar sub forma plăţii onorariului expertului,
traducătorului sau interpretului

Art. 24. – (1) În cazul încuviinţării cererii de ajutor public judiciar, sub forma plăţii onorariului expertului, traducătorului sau interpretului, prin încheierea de încuviinţare a asistenţei se stabileşte şi onorariul provizoriu cuvenit acestora.
(2) După prestarea serviciului pentru care s-a plătit onorariul provizoriu, instanţa va stabili onorariul definitiv.
Art. 25. – Încheierea pronunţată de instanţă cu privire la onorariul provizoriu şi, după caz, la sumele ce reprezintă diferenţă între onorariul provizoriu şi cel definitiv constituie titlu executoriu.

SECŢIUNEA a 4-a
Ajutorul public judiciar sub forma plăţii onorariului
executorului judecătoresc

Art. 26. – (1) În cazul încuviinţării cererii de ajutor public judiciar sub forma plăţii onorariului executorului judecătoresc, prin încheierea de încuviinţare a asistenţei se stabileşte şi onorariul provizoriu cuvenit executorului judecătoresc, în funcţie de complexitatea dosarului la acea dată.
(2) Cererea împreună cu încheierea de încuviinţare se trimit, de îndată, camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti din circumscripţia teritorială a acelei instanţe.
(3) Colegiul director al camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti are obligaţia de a desemna, în termen de 3 zile, un executor judecătoresc, căruia îi transmite, odată cu înştiinţarea desemnării, încheierea prevăzută la alin. (1). Preşedintele are obligaţia de a comunica şi beneficiarului ajutorului public judiciar numele executorului judecătoresc desemnat. Beneficiarul ajutorului public judiciar poate solicita el însuşi desemnarea unui anumit executor judecătoresc, competent din punct de vedere teritorial.
Art. 27. – (1) După îndeplinirea atribuţiilor pe care legea şi statutul le prevăd în sarcina executorului judecătoresc, instanţa va stabili, la cererea executorului judecătoresc, onorariul definitiv, în funcţie de complexitatea cauzei şi de volumul activităţii desfăşurate, în limitele onorariilor stabilite potrivit legii.
(2) Încheierea pronunţată de instanţă cu privire la onorariul provizoriu şi, după caz, la sumele ce reprezintă diferenţa dintre onorariul provizoriu şi cel definitiv constituie titlu executoriu, fără îndeplinirea vreunei alte condiţii sau formalităţi.

Art. 28. – (1) Executorul judecătoresc desemnat potrivit art. 26 alin. (3) să acorde ajutorul public judiciar nu poate refuza această sarcină profesională decât în caz de conflict de interese sau pentru alte motive justificate.
(2) Refuzul nejustificat de a prelua cazul sau de a continua executarea constituie abatere disciplinară, în condiţiile legii.
Art. 29. – Refuzul nejustificat al beneficiarului sau renunţarea unilaterală şi nejustificată a acestuia la executarea începută de executorul desemnat duce la încetarea ajutorului public sub forma plăţii onorariului executorului judecătoresc.
Art. 30. – (1) Executorul judecătoresc este dator să depună toate diligenţele pentru ducerea la îndeplinire a executării în cauza în care a fost desemnat, să manifeste conştiinciozitate şi probitate profesională, să îndeplinească cu celeritate demersurile prevăzute de lege, cu respectarea drepturilor părţilor, a obligaţiilor sale profesionale şi a normelor procedurale.
(2) Executorului judecătoresc care acordă ajutor public judiciar îi este interzis să solicite sau să primească alte sume de bani sau alte foloase de la partea asistată.
Art. 31. – (1) Împotriva modului de îndeplinire a obligaţiilor profesionale de către executorul judecătoresc desemnat partea asistată poate face plângere la instanţa care a încuviinţat ajutorul public judiciar. În cazul în care plângerea este găsită întemeiată, instanţa sesizează colegiul director al camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti în vederea înlocuirii executorului.
(2) Odată cu înlocuirea executorului judecătoresc, organele de conducere ale camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti vor lua măsuri de verificare a activităţii executorului înlocuit şi, dacă este cazul, de sancţionare, potrivit legii.
Art. 32. – (1) În cazul în care beneficiarul asistenţei judiciare renunţă la continuarea executării silite, executorul judecătoresc are obligaţia de a înştiinţa camera teritorială a executorilor judecătoreşti, precum şi instanţa care a încuviinţat ajutorul public judiciar.
(2) În acest caz, precum şi în orice altă situaţie în care executorul desemnat nu finalizează executarea silită, instanţa stabileşte onorariul proporţional cu actele de executare efectuate, chiar sub nivelul minim stabilit potrivit art. 27 alin. (1).

SECŢIUNEA a 5-a
Ajutorul public judiciar sub forma facilităţilor
la plata taxelor judiciare

Art. 33. – În cazul încuviinţării cererii de acordare a facilităţilor la plata taxelor judiciare, prin încheiere se vor stabili fie scutirea de plată, fie, după caz, cota de reducere, termenele de plată şi cuantumul ratelor.
Art. 34. – (1) În cazul în care taxele judiciare datorate sunt mai mari decât dublul venitului net lunar pe familie al solicitantului din luna anterioară formulării cererii de ajutor public judiciar, eşalonarea plăţii se va face astfel încât rata lunară datorată să nu depăşească jumătate din venitul net pe familie, dacă instanţa nu apreciază necesar a se acorda o altă formă de ajutor, mai favorabilă.
(2) Eşalonarea plăţii taxelor judiciare se poate face în cel mult 48 de rate lunare.

CAPITOLUL IV
Asistenţa extrajudiciară

Art. 35. – (1) Asistenţa prin avocat poate fi şi extrajudiciară şi constă în acordarea de consultaţii, formularea de cereri, petiţii, sesizări, iniţierea altor asemenea demersuri legale, precum şi în reprezentarea în faţa unor autorităţi sau instituţii publice, altele decât cele judiciare sau cu atribuţii jurisdicţionale, în vederea realizării unor drepturi sau interese legitime. Asistenţa extrajudiciară trebuie să conducă la furnizarea unor informaţii clare şi accesibile solicitantului, în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la instituţiile competente, şi, dacă este posibil, la condiţiile, termenele şi procedurile prevăzute de lege pentru recunoaşterea, acordarea sau realizarea dreptului ori interesului pretins de solicitant.
(2) Asistenţa extrajudiciară se acordă conform prevederilor Legii nr. 51/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 36. – Avocatul care a acordat asistenţă extrajudiciară nu poate acorda asistenţă judiciară aceleiaşi persoane, pentru valorificarea ori apărarea aceluiaşi drept sau interes, în cazul în care beneficiarul asistenţei extrajudiciare formulează cerere de chemare în judecată pentru valorificarea ori apărarea acelui drept sau interes.
Art. 37. – Modul de plată şi nivelul remuneraţiei avocaţilor pentru serviciile de asistenţă extrajudiciară se stabilesc prin protocol încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România.

CAPITOLUL V
Organizarea, coordonarea şi controlul activităţii
de acordare a ajutorului public judiciar

Art. 38. – (1) Coordonarea şi controlul activităţii de acordare a ajutorului public judiciar se fac de Ministerul Justiţiei.
(2) Finanţarea activităţii de acordare a ajutorului public judiciar se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei. Sumele necesare ajutorului public judiciar se stabilesc anual prin legea bugetului de stat.
(3) Principalele atribuţii ale Ministerului Justiţiei în domeniul coordonării şi controlului activităţii de acordarea a ajutorului public judiciar sunt:
a) exercită controlul şi asigură coordonarea, sub aspect funcţional şi organizatoric, în ceea ce priveşte modul în care se acordă ajutorul public judiciar;
b) ia măsuri pentru informarea publicului cu privire la sistemul de ajutor public judiciar;
c) stabileşte, prin protocol sau prin ordin, potrivit legii, valoarea sau, după caz, limitele onorariilor pentru acordarea asistenţei de către avocat şi, respectiv, pentru executorul judecătoresc;
d) evaluează necesităţile bugetare pentru acordarea asistenţei judiciare şi propune bugetul, pentru a fi inclus, separat, în bugetul Ministerului Justiţiei;
e) centralizează datele şi informaţiile referitoare la acordarea ajutorului public judiciar;
f) întocmeşte criteriile statistice pentru evidenţa datelor şi informaţiilor privind acordarea ajutorului public judiciar.
Art. 39. – (1) Datele şi informaţiile referitoare la acordarea ajutorului public judiciar se centralizează, se administrează şi se actualizează de Ministerul Justiţiei.
(2) În vederea întocmirii şi actualizării evidenţei, instanţele judecătoreşti şi Uniunea Naţională a Barourilor din România transmit Ministerului Justiţiei, trimestrial, situaţii privind cererile de acordare a ajutorului public judiciar şi, respectiv, a asistenţei extrajudiciare, cuprinzând date referitoare la încuviinţarea şi respingerea cererilor, înlocuirea avocaţilor, a executorilor judecătoreşti, precum şi orice alte informaţii solicitate de Ministerul Justiţiei în vederea îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 40. – (1) Ministerul Justiţiei poate face verificări, din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane interesate, cu privire la realitatea situaţiei materiale a celui care a beneficiat de asistenţă extrajudiciară. Verificările pot fi făcute oricând, timp de 2 ani de la data acordării acesteia.
(2) În cazul în care constată că beneficiarul ajutorului public judiciar sau al asistenţei extrajudiciare a prezentat date false sau a ascuns date în legătură cu situaţia sa materială, Ministerul Justiţiei va sesiza organele fiscale competente, în vederea obligării acestuia la restituirea sumelor de care a beneficiat în mod nejustificat.

CAPITOLUL VI
Reguli speciale privind acordarea ajutorului public judiciar
cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene sau altor
persoane care au domiciliul ori reşedinţa obişnuită pe
teritoriul unui stat membru şi formularea unei cereri de
asistenţă judiciară către un alt stat membru al Uniunii Europene

Art. 41. – (1) Cererea de acordare a ajutorului public judiciar, formulată de cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene sau de persoane care au domiciliul sau reşedinţa obişnuită în unul dintre aceste state, altul decât România, se depune însoţită de documente justificative:
a) fie prin intermediul autorităţii centrale a statului membru de domiciliu sau de reşedinţă al solicitantului;
b) fie prin intermediul autorităţii centrale române;
c) fie direct la instanţa română competentă potrivit art. 11.
(2) Cererea, precum şi înscrisurile doveditoare se depun traduse în limba română.
Art. 42. – Când cererea este depusă prin intermediul autorităţii centrale române, aceasta are obligaţia transmiterii către instanţa competentă.
Art. 43. – (1) În situaţiile reglementate de prezenta secţiune, în cazul în care, la data formulării cererii de ajutor public judiciar, nu se poate determina instanţa competentă potrivit art. 11, cererea se soluţionează de Tribunalul Bucureşti.
(2) Asistenţa extrajudiciară se asigură, în situaţia prevăzută la alin. (1), de Baroul Bucureşti.
Art. 44. – Ajutorul public judiciar încuviinţat potrivit prezentului capitol include, în afara formelor prevăzute la art. 6, următoarele:
a) cheltuielile pentru traducerea înscrisurilor depuse de beneficiar şi care au fost solicitate de instanţă sau de autoritatea cu atribuţii jurisdicţionale în vederea soluţionării cauzei;
b) asigurarea unui interpret în procedurile în faţa instanţei/autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale;
c) cheltuielile deplasării în România, pe care beneficiarul asistenţei sau o altă persoană trebuie să o facă la cererea instanţei ori a autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale ori în cazul în care legea prevede prezenţa obligatorie a uneia dintre aceste persoane.
Art. 45. – (1) Cetăţenii români, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii, cu domiciliul sau reşedinţa obişnuită pe teritoriul României, beneficiază de consultanţă juridică gratuită din partea autorităţii centrale române, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, în vederea obţinerii asistenţei juridice în cauze de competenţa instanţelor unui alt stat membru al Uniunii Europene sau pentru executarea unei hotărâri pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, în condiţiile prevăzute de legea acelui stat. Autoritatea centrală română asistă solicitantul, asigurându-se ca cererea, completată conform anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă, să fie însoţită de toate documentele conexe pretinse de autoritatea competentă a statului solicitat.
(2) Autoritatea centrală română asigură traducerea cererii şi a documentelor conexe necesare. Traducerea se face:
a) fie în limba oficială a statului membru solicitat;
b) fie în una dintre limbile acelui stat ce corespunde uneia dintre limbile instituţiilor Comunităţii;
c) fie în una dintre limbile acceptate de statul membru solicitat, potrivit Directivei (CE) nr. 8/2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii.
(3) Autoritatea centrală română, în termen de 15 zile de la data primirii cererii şi a documentelor conexe, traduse conform alin. (2), le transmite autorităţii de primire competente a acelui stat membru.
Art. 46. – (1) Autoritatea centrală română poate refuza transmiterea unei cereri de asistenţă juridică într-un alt stat membru dacă o astfel de cerere este vădit neîntemeiată sau excedează domeniului de aplicare al Directivei (CE) nr. 8/2003.
(2) În cazul în care cererea de asistenţă juridică formulată şi transmisă potrivit art. 45 este respinsă de autoritatea competentă a statului membru solicitat, autoritatea centrală română va cere solicitantului restituirea cheltuielilor de traducere.
Art. 47. – Cererile şi documentele conexe, transmise sau primite în conformitate cu prevederile prezentului capitol, sunt scutite de formalitatea legalizării sau de orice altă formalitate echivalentă.
Art. 48. – Se desemnează Ministerul Justiţiei ca autoritate centrală română în materia acordării ajutorului public judiciar, în sensul Directivei (CE) nr. 8/2003.
Art. 49. – Cererile pentru acordarea ajutorului public judiciar, formulate conform prezentului capitol, se întocmesc potrivit formularului de cerere prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 50. – (1) Pentru ducerea la îndeplinire, în calitate de autoritate centrală, a unor obligaţii rezultate din prezenta ordonanţă de urgenţă sau asumate în cadrul cooperării judiciare internaţionale, prin instrumentele internaţionale la care România este parte, Ministerul Justiţiei poate încheia, potrivit legii, convenţii de colaborare cu:
a) avocaţi, pentru furnizarea unor servicii de consultanţă, asistenţă şi/sau reprezentare, după caz;
b) executori judecătoreşti;
c) traducători şi interpreţi.
(2) Pentru îndeplinirea altor atribuţii care îi revin din aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, Ministerul Justiţiei poate încheia protocoale cu Uniunea Naţională a Barourilor din România, cu Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, cu organele reprezentative ale altor profesii ori cu alte instituţii sau autorităţi.
Art. 501. – Sumele reprezentând limitele de venit prevăzute la art. 8 alin. (1) şi (2) se pot actualiza prin hotărâre a Guvernului.
Art. 502. – În situaţia în care, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândeşte bunuri sau drepturi de creanţă a căror valoare, respectiv cuantum, depăşeşte de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public. Procedura de restituire este cea prevăzută la cap. III din prezenta ordonanţă de urgenţă.
Art. 51. – Alineatul (1) al articolului 26 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 26. – (1) Sumele provenind din taxele judiciare de timbru, amenzile judiciare, impozitele încasate din onorariile avocaţilor, ale notarilor publici şi ale executorilor judecătoreşti constituie venituri la bugetul de stat şi se cuprind distinct în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei şi vor fi folosite pentru finanţarea sistemului de ajutor public judiciar.”
Art. 52. – Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 53. – La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă art. 74-81 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, alin. (1) al art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 295 alin. (11) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 54. – (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune Directiva Consiliului 2003/8/CE de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L nr. 26 din 31 ianuarie 2003.
(2) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă care transpun prevederile Directivei (CE) nr. 8/2003 prevalează asupra dispoziţiilor conţinute în acordurile bilaterale şi multilaterale încheiate de statele membre, inclusiv:
a) Acordul european privind transmiterea cererilor de asistenţă judiciară, semnat la Strasbourg la 27 ianuarie 1977, modificat prin Protocolul adiţional la Acordul european privind transmiterea cererilor de asistenţă judiciară, semnat la Moscova în 2001;
b) Convenţia privind facilitarea accesului internaţional la justiţie, încheiată la Haga la 25 octombrie 1980.

PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:
───────────────
Ministrul justiţiei,
Cătălin Marian Predoiu
p. Ministrul internelor şi reformei administrative,
Liviu Radu,
secretar de stat
Departamentul pentru Afaceri Europene,
Adrian Ciocănea,
secretar de stat
p. Ministrul economiei şi finanţelor,
Cătălin Doica,
secretar de stat

Leave a comment

Lege nr. 370 din 26/11/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006

Parlamentul României
Lege nr. 370 din 26/11/2009
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 831 din 03/12/2009
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator

________________________________________
Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. I. – Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 1, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 1. – (1) Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.”
2. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 6. – Organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.”
3. La articolul 7, partea introductivă şi literele c) şi f) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“Art. 7. – Poate deveni mediator persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
……………………………………………………………………………………..
c) are o vechime în muncă de cel puţin 3 ani;
…………………………………………………………………………………..
f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în condiţiile legii, sau un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditate conform legii şi avizate de Consiliul de mediere;”.
4. La articolul 8, după alineatul (6) se introduc trei noi alineate, alineatele (7), (8) şi (9), cu următorul cuprins:
“(7) Cetăţenii altor state ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European, posesori ai unui document de calificare ca mediator, obţinut în unul dintre aceste state sau în România, dobândesc calitatea de mediator în România, în condiţiile prevăzute la alin. (2)-(6).
(8) Cetăţenii prevăzuţi la alin. (7), care au dobândit calitatea de mediator în România, pot desfăşura activitatea de mediere cu caracter permanent în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European, dacă în aceste state dobândirea acestei calităţi nu este reglementată, în baza documentului care atestă că exercită legal această profesie în România.
(9) Pentru mediatorii autorizaţi în condiţiile art. 7 şi 72 alin. (2), documentul de calificare prin care se atestă dobândirea competenţelor profesionale ca mediator este eliberat de către Consiliul de mediere în condiţiile stabilite de standardele de formare în domeniul medierii.”
5. Articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 9. – (1) Formarea profesională a mediatorilor se asigură prin cursuri de formare profesională organizate de către furnizorii de formare şi de către instituţiile de învăţământ superior acreditate.
(2) Cursurile şi programele de formare profesională a mediatorilor vor fi autorizate de către Consiliul de mediere cu respectarea standardelor de formare profesională în domeniu, elaborate de către acesta.
(3) Structura cursului de formare profesională va fi întocmită conform prevederilor privind formarea adulţilor.
(4) Consiliul de mediere va emite documentele care atestă competenţa profesională a mediatorilor.”
6. La articolul 11, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 11. – (1) Consiliul de mediere are dreptul să verifice modul de organizare şi desfăşurare a cursurilor şi de aplicare a standardelor de formare iniţială şi continuă şi poate solicita, dacă este cazul, retragerea autorizaţiei, potrivit standardelor de formare în domeniul medierii şi procedurilor elaborate de către Consiliul de mediere.”
7. La articolul 12, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (4) şi (5), cu următorul cuprins:
“(4) Profesia de mediator se exercită numai de către persoana care a dobândit calitatea de mediator autorizat, în condiţiile prezentei legi.
(5) Exercitarea profesiei de mediator de către persoane care nu au dobândit calitatea de mediator autorizat, în condiţiile prezentei legi, constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii penale.”
8. La articolul 17, alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“(3) Consiliul de mediere este format din 9 membri titulari şi 3 membri supleanţi, aleşi prin vot direct sau prin reprezentare de mediatorii autorizaţi, în condiţiile prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere.
(4) Mandatul membrilor Consiliului de mediere este de 2 ani.”
9. La articolul 17, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (41), cu următorul cuprins:
“(41) Revocarea Consiliului de mediere sau a oricăruia dintre membrii acestuia se poate face la iniţiativa unei pătrimi din numărul mediatorilor autorizaţi, decizia fiind adoptată cu o majoritate de jumătate plus unu din numărul mediatorilor autorizaţi.”
10. La articolul 17, alineatele (6) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“(6) Pot face parte din Consiliul de mediere numai mediatorii autorizaţi care îndeplinesc condiţiile stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere.
(7) Consiliul de mediere îşi exercită mandatul până la preluarea mandatului de către noul consiliu de mediere.”
11. La articolul 18, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(2) În structura Consiliului de mediere funcţionează un secretariat tehnic, alcătuit dintr-un număr de persoane stabilit prin organigramă şi aprobat de Consiliul de mediere.”
12. La articolul 19, alineatul (3) se abrogă.
13. La articolul 19, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(4) În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul de mediere adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor care îl compun.”
14. La articolul 20, literele a), c), d), e) şi i) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“a) promovează activitatea de mediere şi reprezintă interesele mediatorilor autorizaţi în scopul asigurării calităţii serviciilor din domeniul medierii, conform prevederilor prezentei legi;
……………………………………………………………………………………..
c) autorizează programele de formare profesională iniţială şi continuă, precum şi pe cele de specializare a mediatorilor;
d) întocmeşte şi actualizează lista furnizorilor de formare profesională care au obţinut autorizarea;
e) autorizează mediatorii, în condiţiile prevăzute de prezenta lege şi de procedura stabilită prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere;
…………………………………………………………………………………..
i) eliberează documentele care atestă calificarea profesională a mediatorilor;”.
15. La articolul 20, după litera m) se introduce o nouă literă, litera m1), cu următorul cuprins:
“m1) organizează alegerea următorului consiliu de mediere, în condiţiile prevăzute de lege;”.
16. La articolul 20, litera n) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“n) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.”
17. La articolul 22, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(3) În exercitarea profesiei, mediatorii autorizaţi pot fi angajaţi cu contract individual de muncă numai în cadrul formelor prevăzute la art. 22 alin. (1).”
18. Articolul 24 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 24. – Mediatorii se constituie în asociaţii profesionale locale şi naţionale, având drept scop reprezentarea intereselor profesionale şi protejarea statutului lor, şi pot adera la asociaţii profesionale internaţionale în condiţiile legii.”
19. La articolul 27 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
“(2) Mediatorul are dreptul de a refuza preluarea unui caz, având obligaţia de a îndruma părţile în vederea alegerii unui alt mediator.”
20. La articolul 43, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“Art. 43. – (1) Părţile aflate în conflict se pot prezenta împreună la mediator. În cazul în care se prezintă numai una dintre părţi, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părţi invitaţia scrisă, în vederea informării şi acceptării medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitaţia se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii textului. Partea solicitantă va furniza mediatorului datele necesare contactării celeilalte părţi.
(2) În cazul imposibilităţii de prezentare a vreuneia dintre părţile convocate, mediatorul poate stabili, la cererea acesteia, o nouă dată în vederea informării şi acceptării medierii. În cazul acceptării medierii, părţile în dispută şi mediatorul vor semna contractul de mediere.”
21. La articolul 43, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:
“(21) În procesele şi cererile în materie civilă şi comercială, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere.”
22. La articolul 43, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(3) Dacă una dintre părţi refuză, în scris, în mod explicit, medierea ori nu răspunde invitaţiei menţionate la alin. (1) ori nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se consideră neacceptată.”
23. La articolul 44, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(2) Contractul de mediere se încheie între mediator, pe de o parte, şi părţile aflate în conflict, pe de altă parte.”
24. La articolul 45, partea introductivă şi literele b), c) şi d) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“Art. 45. – Contractul de mediere trebuie să cuprindă, sub sancţiunea anulării, următoarele clauze:
…………………………………………………………………………………..
b) menţionarea tipului sau a obiectului conflictului;
c) declaraţia părţilor că au fost informate de către mediator cu privire la mediere, efectele acesteia şi regulile aplicabile;
d) obligaţia mediatorului de a păstra confidenţialitatea şi decizia părţilor privind păstrarea confidenţialităţii, după caz;”.
25. La articolul 45, după litera g) se introduc două noi litere, literele h) şi i), cu următorul cuprins:
“h) numărul de exemplare în care va fi redactat acordul în cazul în care acesta va fi în forma scrisă, corespunzător numărului părţilor semnatare ale contractului de mediere;
i) obligaţia părţilor de a semna procesul-verbal întocmit de către mediator, indiferent de modul în care se va încheia medierea.”
26. La articolul 54, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(2) Mediatorul are dreptul să închidă procedura de mediere, procedând potrivit dispoziţiilor art. 56, care se aplică în mod corespunzător. În această situaţie mediatorul este obligat să restituie onorariul, în parte, în condiţiile stabilite prin contractul de mediere.”
27. La articolul 58, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 58. – (1) Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. De regulă, acordul este redactat de către mediator, cu excepţia situaţiilor în care părţile şi mediatorul convin altfel.”
28. La articolul 58, după alineatul (3) se introduc trei noi alineate, alineatele (4), (5) şi (6), cu următorul cuprins:
“(4) În cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privată privind bunurile imobile, părţile vor prezenta acordul redactat de către mediator notarului public sau instanţei de judecată pentru îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă impuse de lege, sub sancţiunea nulităţii absolute.
(5) Obligaţia prevăzută la alin. (4) se aplică în toate situaţiile în care legea impune, sub sancţiunea nulităţii, îndeplinirea unor condiţii de fond şi de formă.
(6) În cazul în care legea impune îndeplinirea condiţiilor de publicitate, notarul public sau instanţa de judecată va solicita înscrierea contractului autentificat, respectiv a hotărârii judecătoreşti în Cartea Funciară.”
29. Articolul 59 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 59. – Înţelegerea părţilor poate fi supusă autentificării notarului public ori, după caz, încuviinţării instanţei de judecată, în condiţiile prevăzute la art. 63.”
30. La articolul 63, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(2) Odată cu pronunţarea hotărârii, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia.”
31. La articolul 63, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
“(3) Hotărârea de expedient pronunţată conform prevederilor prezentei legi constituie titlu executoriu.”
32. La articolul 70, după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alineatele (5) şi (6), cu următorul cuprins:
“(5) Pentru soluţionarea cauzelor penale în baza acordului încheiat ca rezultat al medierii, părţile sunt obligate să depună la organul judiciar forma autentică a acordului sau să se prezinte în faţa organului judiciar pentru a se lua act de voinţa acestora.
(6) Dispoziţiile art. 61 alin. (2) se aplică în mod corespunzător în cazul în care medierea este recomandată de către organele judiciare.”
33. La articolul 73, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(2) Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în medierea conflictelor de drepturi de care părţile pot dispune din cadrul conflictelor de muncă.”
34. Articolul 75 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 75. – Avocaţii, notarii publici şi consilierii juridici care dobândesc calitatea de mediator potrivit prevederilor prezentei legi pot desfăşura activitatea de mediere în cadrul formelor de exercitare a profesiei lor la sediul unde îşi exercită activitatea.”
Art. II. – Dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 192/2006, astfel cum au fost modificate prin prezenta lege, intră în vigoare la 3 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. III. – În termen de o lună de la intrarea în vigoare a prezentei legi vor avea loc alegeri pentru Consiliul de mediere. Orice mediator autorizat care se regăseşte pe Tabloul mediatorilor va putea candida, cu respectarea dispoziţiilor art. 17 alin. (6) din Legea nr. 192/2006, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege.
Art. IV. – Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, PREŞEDINTELE SENATULUI
DANIELA POPA MIRCEA-DAN GEOANĂ

Bucureşti, 26 noiembrie 2009.
Nr. 370.

<

Leave a comment

LEGE Nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator

LEGE Nr. 192 din 16 mai 2006
privind medierea si organizarea profesiei de mediator
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICATA ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 441 din 22 mai 2006
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. 1
Dispozitii generale
ART. 1
(1) Medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu
ajutorul unei terte persoane specializate în calitate de mediator, în conditii de neutralitate,
impartialitate si confidentialitate.
(2) Medierea se bazeaza pe încrederea pe care partile o acorda mediatorului, ca persoana apta
sa faciliteze negocierile dintre ele si sa le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei
solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile.
ART. 2
(1) Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la
mediere în mod voluntar, inclusiv dupa declansarea unui proces în fata instantelor competente,
convenind sa solutioneze pe aceasta cale orice conflicte în materie civila, comerciala, de familie, în
materie penala, precum si în alte materii, în conditiile prevazute de prezenta lege.
(2) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile si conflictelor din domeniul protectiei consumatorilor,
în cazul în care consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unor
produse sau servicii defectuoase, a nerespectarii clauzelor contractuale ori a garantiilor acordate, a
existentei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori si agentii
economici ori a încalcarii altor drepturi prevazute de legislatia nationala sau a Uniunii Europene în
domeniul protectiei consumatorilor.
(3) Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-si solutiona disputele prin mediere
atât în afara, cât si în cadrul procedurilor obligatorii de solutionare amiabila a conflictelor prevazute
de lege.
(4) Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul
persoanei, precum si orice alte drepturi de care partile, potrivit legii, nu pot dispune prin conventie
sau prin orice alt mod admis de lege.
(5) În orice conventie ce priveste drepturi asupra carora partile pot dispune, acestea pot introduce
o clauza de mediere, a carei validitate este independenta de validitatea contractului din care face
parte.
ART. 3
Activitatea de mediere se înfaptuieste în mod egal pentru toate persoanele, fara deosebire de
rasa, culoare, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau
origine sociala.
ART. 4
(1) Medierea reprezinta o activitate de interes public.
(2) În exercitarea atributiilor sale, mediatorul nu are putere de decizie în privinta continutului
întelegerii la care vor ajunge partile, dar le poate îndruma sa verifice legalitatea acesteia, potrivit art.
59.
ART. 5
(1) Medierea poate avea loc între doua sau mai multe parti.
(2) Partile au dreptul sa îsi aleaga în mod liber mediatorul.
(3) Medierea se poate realiza de catre unul sau mai multi mediatori.
ART. 6
Organele judiciare si arbitrale, precum si alte autoritati cu atributii jurisdictionale vor informa
partile asupra posibilitatii si avantajelor folosirii procedurii medierii si le pot îndruma sa recurga la
aceasta pentru solutionarea conflictelor dintre ele.
CAP. 2
Profesia de mediator
SECTIUNEA 1
Dobândirea, suspendarea si încetarea calitatii de mediator
2
ART. 7
Poate fi mediator persoana care îndeplineste urmatoarele conditii:
a) are capacitate deplina de exercitiu;
b) are studii superioare;
c) are o vechime în munca de cel putin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de nivel
master în domeniu, acreditat conform legii si avizat de Consiliul de mediere;
d) este apta, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activitati;
e) se bucura de o buna reputatie si nu a fost condamnata definitiv pentru savârsirea unei
infractiuni intentionate, de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei;
f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în conditiile legii, cu exceptia absolventilor de
programe postuniversitare de nivel master în domeniu, acreditate conform legii si avizate de
Consiliul de mediere;
g) a fost autorizata ca mediator, în conditiile prezentei legi.
ART. 8
(1) Persoanele care îndeplinesc conditiile prevazute la art. 7 vor fi autorizate ca mediatori de catre
Consiliul de mediere, dupa achitarea taxei de autorizare, al carei cuantum va fi stabilit prin
regulamentul prevazut la art. 17 alin. (2).
(2) Cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European,
posesori ai unui document de calificare în profesia de mediator, obtinut în unul dintre aceste state,
dobândesc, în contextul dreptului de stabilire, accesul la profesie în România, dupa recunoasterea
acestor documente de catre Consiliul de mediere, conform Legii nr. 200/2004 privind recunoasterea
diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificarile
ulterioare.
(3) Documentele de calificare obtinute în profesia de mediator, în alt stat decât România ori întrun
stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European, de catre persoanele
prevazute la alin. (2), se recunosc în conditiile prevazute la alin. (5), care se aplica în mod
corespunzator. Daca abilitatile si cunostintele nu corespund cerintelor de calificare prevazute de
legea româna, Consiliul de mediere ia în considerare si experienta profesionala dobândita de
solicitant si îi poate cere sa dovedeasca faptul ca îndeplineste toate aceste cerinte.
(4) Prevederile alin. (2) si (3) se aplica si cetatenilor români, posesori ai documentelor de
calificare în profesia de mediator, obtinute într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului
Economic European ori, dupa caz, într-un stat tert.
(5) Cetateanul unui stat tert, care a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor în strainatate
sau care a dobândit calitatea de mediator în strainatate si doreste sa desfasoare activitate de
mediere cu caracter permanent în România, dobândeste acces la profesie în urmatoarele conditii:
a) prezinta titlul de studii, însotit de atestatul de echivalare eliberat de Ministerul Educatiei si
Cercetarii;
b) prezinta continutul programei de formare parcurse, inclusiv durata pregatirii si, dupa caz,
documentele care atesta dobândirea calitatii de mediator. Consiliul de mediere evalueaza continutul
programei de formare prezentate, inclusiv durata pregatirii, comparând cunostintele si abilitatile
atestate de aceste documente cu cerintele stabilite conform legii române, si hotaraste, daca este
cazul, accesul în profesie. Conditiile de echivalare ori compensare a calificarii, în situatia în care
cunostintele si abilitatile atestate nu corespund cerintelor de calificare prevazute de legea româna,
vor fi stabilite prin regulamentul prevazut la art. 17 alin. (2).
(6) Mediatorul strain poate desfasura în România activitatea de mediere cu caracter ocazional,
sub forma prestarii de servicii, în baza documentului care atesta ca exercita legal aceasta profesie
în statul de origine sau de provenienta, fiind exceptat de la cerintele de autorizare si de înscriere
prevazute în lege, având însa obligatia înstiintarii, în scris, a Consiliului de mediere cu privire la
desfasurarea acestei activitati.
ART. 9
(1) Formarea profesionala a mediatorilor se asigura prin organizarea cursurilor de specialitate de
catre furnizorii de formare care au fost autorizati conform legislatiei în materia formarii profesionale a
adultilor si de catre institutiile de învatamânt superior acreditate.
(2) Programele de formare în domeniul medierii vor fi întocmite pe baza criteriilor cuprinse în
standardele de formare în domeniu, elaborate de Consiliul de mediere, si vor fi avizate în prealabil
de catre acesta.
ART. 10
Institutiile si celelalte persoane juridice care desfasoara, conform art. 9, programe de formare a
mediatorilor se înscriu de catre Consiliul de mediere pe o lista, care va fi pusa la dispozitie celor
interesati la sediul sau, al instantelor judecatoresti si al autoritatilor administratiei publice locale,
precum si la sediul Ministerului Justitiei si pe pagina de Internet a acestuia.
3
ART. 11
(1) Consiliul de mediere are dreptul sa verifice modul de organizare si desfasurare a cursurilor si
de aplicare a standardelor de formare initiala si continua si poate solicita, daca este cazul,
retragerea autorizatiei, potrivit legislatiei în materia formarii profesionale a adultilor.
(2) Retragerea autorizatiei ori expirarea perioadei pentru care a fost acordata atrage radierea de
pe lista prevazuta la art. 10.
ART. 12
(1) Mediatorii autorizati sunt înscrisi în Tabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere si
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) În tabloul prevazut la alin. (1) se mentioneaza urmatoarele date:
a) numele si prenumele mediatorului;
b) sediul profesional;
c) pregatirea de baza a mediatorului, institutiile la care s-a format si titlurile cu care le-a absolvit;
d) domeniul medierii în care acesta este specializat;
e) durata experientei practice în activitatea de mediere;
f) limba straina în care este capabil sa desfasoare medierea;
g) calitatea de membru al unei asociatii profesionale în domeniul medierii, precum si, dupa caz, al
altor organizatii;
h) existenta unei cauze de suspendare.
(3) Consiliul de mediere are obligatia sa actualizeze periodic si cel putin o data pe an Tabloul
mediatorilor si sa îl puna la dispozitie celor interesati la sediul sau, al instantelor judecatoresti, al
autoritatilor administratiei publice locale, precum si la sediul Ministerului Justitiei si pe pagina de
Internet a acestuia.
ART. 13
Exercitarea profesiei de mediator este compatibila cu orice alta activitate sau profesie, cu
exceptia incompatibilitatilor prevazute prin legi speciale.
ART. 14
(1) Exercitarea calitatii de mediator se suspenda:
a) în cazul unei incompatibilitati prevazute de lege; în acest caz, mediatorul este obligat sa
încunostinteze, în termen de 3 zile, Consiliul de mediere, în legatura cu aceasta incompatibilitate;
b) la cerere, facuta în scris de catre mediator;
c) ca sanctiune disciplinara, în conditiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. c).
(2) Exercitarea calitatii de mediator se suspenda de drept, în cazul în care împotriva mediatorului
s-a luat masura arestarii preventive, pâna la solutionarea procesului penal, potrivit legii.
ART. 15
Calitatea de mediator înceteaza:
a) la cerere, prin renuntare facuta în scris de catre mediator;
b) prin deces;
c) în cazul în care nu mai îndeplineste conditiile prevazute la art. 7 lit. a) si d);
d) ca sanctiune disciplinara, în conditiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. d);
e) în cazul condamnarii definitive pentru savârsirea cu intentie a unei infractiuni, care îl face
nedemn de a mai exercita aceasta profesie.
ART. 16
(1) Suspendarea, precum si încetarea calitatii de mediator se dispun sau, dupa caz, se constata
de catre Consiliul de mediere.
(2) În caz de încetare a calitatii de mediator, numele acestuia se radiaza din tabloul mediatorilor.
SECTIUNEA a 2-a
Consiliul de mediere
ART. 17
(1) În vederea organizarii activitatii de mediere se înfiinteaza Consiliul de mediere, organism
autonom cu personalitate juridica, de interes public, cu sediul în municipiul Bucuresti.
(2) Consiliul de mediere se organizeaza si functioneaza potrivit prevederilor prezentei legi,
precum si ale regulamentului sau de organizare si functionare.
(3) Consiliul de mediere este format din 9 membri, alesi prin vot direct sau prin reprezentare de
catre mediatorii autorizati, în conditiile prevazute în Regulamentul de organizare si functionare a
Consiliului de mediere.
(4) Membrii Consiliului de mediere sunt validati de ministrul justitiei, pe o durata de 2 ani.
Mandatul oricaruia dintre membrii Consiliului de mediere poate fi prelungit pentru aceeasi durata o
singura data.
4
(5) Situatiile în care calitatea de membru al Consiliului de mediere înceteaza în timpul exercitarii
mandatului, precum si procedura revocarii sunt stabilite prin regulamentul prevazut la alin. (2).
(6) Pot face parte din Consiliul de mediere numai persoanele care dispun de cunostinte teoretice
si de experienta practica în domeniul medierii. Dispozitiile art. 7 se aplica în mod corespunzator.
(7) Consiliul de mediere îsi exercita mandatul pâna la data validarii membrilor unui nou Consiliu
de mediere.
ART. 18
(1) Consiliul de mediere va alege un presedinte si un vicepresedinte si va desemna dintre
membrii sai o comisie cu activitate permanenta, care pregateste lucrarile Consiliului de mediere.
Durata mandatului membrilor comisiei este de un an.
(2) În structura Consiliului de mediere functioneaza un secretariat tehnic, alcatuit din cel mult 3
persoane încadrate si salarizate ca personal contractual, potrivit nr. crt. 18 al lit. B din cap. I al
anexei nr. I la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a
salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobata prin Legea nr.
383/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Structura si atributiile comisiei prevazute la alin. (1) si ale secretariatului tehnic prevazut la
alin. (2) se stabilesc prin regulamentul prevazut la art. 17 alin. (2).
(4) Pentru activitatea depusa, membrii Consiliului de mediere au dreptul la o indemnizatie lunara,
în conditiile stabilite prin regulamentul prevazut la art. 17 alin. (2).
ART. 19
(1) Consiliul de mediere se întruneste lunar sau ori de câte ori este necesar, la convocarea
presedintelui.
(2) Sedintele Consiliului de mediere sunt publice, cu exceptia cazului în care membrii sai hotarasc
altfel.
(3) Lucrarile Consiliului de mediere se desfasoara în prezenta a cel putin 7 membri.
(4) În exercitarea atributiilor sale, Consiliul de mediere adopta hotarâri cu votul majoritatii
membrilor care îl compun. Opiniile diferite se motiveaza si se consemneaza separat în cuprinsul
hotarârii.
(5) La lucrarile Consiliului de mediere pot fi invitate sa participe persoane din orice alte institutii
sau organisme profesionale, a caror consultare este necesara pentru luarea masurilor sau pentru
adoptarea hotarârilor Consiliului de mediere.
ART. 20
Consiliul de mediere are urmatoarele atributii principale:
a) promoveaza activitatea de mediere si reprezinta interesele mediatorilor autorizati;
b) elaboreaza standardele de formare în domeniul medierii, pe baza celor mai bune practici
internationale în materie;
c) avizeaza programele de formare profesionala a mediatorilor, conform art. 9 alin. (2);
d) întocmeste si actualizeaza lista furnizorilor de formare a mediatorilor care au obtinut
autorizarea în conformitate cu cadrul legal existent în domeniul formarii profesionale a adultilor;
e) autorizeaza mediatorii, în conditiile prevazute de prezenta lege;
f) întocmeste si actualizeaza tabloul mediatorilor autorizati;
g) tine evidenta birourilor mediatorilor autorizati;
h) supravegheaza respectarea standardelor de formare în domeniul medierii;
i) ia masuri pentru aplicarea în practica a dispozitiilor art. 26 alin. (2);
j) adopta Codul de etica si deontologie profesionala a mediatorilor autorizati, precum si normele
de raspundere disciplinara a acestora;
k) ia masuri pentru respectarea prevederilor continute de Codul de etica si deontologie
profesionala a mediatorilor autorizati si aplica normele privind raspunderea disciplinara a acestora;
l) face propuneri pentru completarea sau, dupa caz, corelarea legislatiei privind medierea;
m) adopta regulamentul privind organizarea si functionarea sa;
n) îndeplineste orice alte atributii prevazute de lege si de regulament.
ART. 21
Consiliul de mediere îsi acopera cheltuielile de organizare si functionare din venituri proprii, dupa
cum urmeaza:
a) taxele provenind din autorizarea mediatorilor;
b) donatii, sponsorizari, finantari si alte surse de venit, dobândite în conditiile legii;
c) încasari din vânzarea publicatiilor proprii;
d) sumele provenind din amenzile aplicate ca sanctiuni disciplinare;
e) alte sume rezultate din activitatea Consiliului de mediere, stabilite prin regulament.
CAP. 3
5
Organizarea si exercitarea activitatii mediatorilor
ART. 22
(1) Mediatorii îsi pot desfasura activitatea în cadrul unei societati civile profesionale, al unui birou
în care pot functiona unul sau mai multi mediatori asociati, cu personalul auxiliar corespunzator, sau
în cadrul unei organizatii neguvernamentale, cu respectarea conditiilor prevazute de lege.
(2) Mediatorul sau mediatorii asociati, titulari ai unui birou, pot angaja traducatori, juristi, alt
personal de specialitate, precum si personal administrativ si de serviciu necesar activitatii de
mediere.
(3) Mediatorii autorizati pot fi angajati cu contract individual de munca, în conditiile prevazute de
Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.
ART. 23
În desfasurarea activitatii sale, mediatorul autorizat este obligat sa tina arhiva si registre proprii,
precum si o evidenta financiar-contabila.
ART. 24
Mediatorii pot constitui asociatii profesionale locale si nationale, având drept scop promovarea
intereselor profesionale si protejarea statutului lor si pot adera la asociatii profesionale internationale
în conditiile legii.
CAP. 4
Drepturile si obligatiile mediatorului
SECTIUNEA 1
Drepturile mediatorului
ART. 25
Mediatorul are dreptul de a informa publicul cu privire la exercitarea activitatii sale, cu respectarea
principiului confidentialitatii. Conditiile în care se poate face publicitate profesiei de mediator sunt
stabilite de regulament.
ART. 26
(1) Mediatorul are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere cu partile, precum si la
restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere.
(2) Onorariul trebuie sa fie rezonabil si sa tina cont de natura si de obiectul conflictului.
ART. 27
Fiecare mediator are dreptul sa aplice un model propriu de organizare a procedurii de mediere,
cu respectarea dispozitiilor si principiilor statuate în prezenta lege.
ART. 28
(1) Sediul profesional al mediatorului este inviolabil.
(2) Perchezitia sediului profesional al mediatorului poate fi dispusa numai de judecator si se
efectueaza de procuror sau de organul de cercetare penala, în conditiile prevazute de Codul de
procedura penala.
SECTIUNEA a 2-a
Obligatiile mediatorului
ART. 29
(1) Mediatorul are obligatia sa dea orice explicatii partilor cu privire la activitatea de mediere,
pentru ca acestea sa înteleaga scopul, limitele si efectele medierii, în special asupra raporturilor ce
constituie obiectul conflictului.
(2) Mediatorul trebuie sa asigure ca medierea sa se realizeze cu respectarea libertatii, demnitatii
si a vietii private a partilor.
ART. 30
(1) Mediatorul are îndatorirea sa depuna toate diligentele pentru ca partile sa ajunga la un acord
reciproc convenabil, într-un termen rezonabil.
(2) Mediatorul trebuie sa conduca procesul de mediere în mod nepartinitor si sa asigure un
permanent echilibru între parti.
ART. 31
Mediatorul are obligatia sa refuze preluarea unui caz, daca are cunostinta despre orice
împrejurare ce l-ar împiedica sa fie neutru si impartial, precum si în cazul în care constata ca
drepturile în discutie nu pot face obiectul medierii, potrivit art. 2.
ART. 32
6
Mediatorul este obligat sa pastreze confidentialitatea informatiilor de care ia cunostinta în cursul
activitatii sale de mediere, precum si cu privire la documentele întocmite sau care i-au fost predate
de catre parti pe parcursul medierii, chiar si dupa încetarea functiei sale.
ART. 33
(1) Mediatorul este obligat sa respecte normele de deontologie si sa raspunda, cu respectarea
dispozitiilor art. 32, cererilor formulate de autoritatile judiciare.
(2) Mediatorul este obligat sa comunice Consiliului de mediere orice modificare a conditiilor, care
face necesara actualizarea mentiunilor prevazute la art. 12 alin. (2).
ART. 34
Mediatorul are obligatia de a-si îmbunatati permanent cunostintele teoretice si tehnicile de
mediere, urmând în acest scop cursuri de formare continua, în conditiile stabilite de Consiliul de
mediere.
ART. 35
Mediatorul este obligat sa restituie înscrisurile ce i-au fost încredintate de parti pe parcursul
procedurii de mediere.
ART. 36
Mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre parti într-o procedura judiciara ori
arbitrala având ca obiect conflictul supus medierii.
ART. 37
(1) Mediatorul nu poate fi audiat ca martor în legatura cu faptele sau cu actele de care a luat
cunostinta în cadrul procedurii de mediere. În cauzele penale mediatorul poate fi audiat ca martor
numai în cazul în care are dezlegarea prealabila, expresa si scrisa a partilor si, daca este cazul, a
celorlalte persoane interesate.
(2) Calitatea de martor are întâietate fata de aceea de mediator, cu privire la faptele si
împrejurarile pe care le-a cunoscut înainte de a fi devenit mediator în acel caz.
(3) În toate cazurile, dupa ce a fost audiat ca martor, mediatorul nu mai poate desfasura
activitatea de mediere în cauza respectiva.
SECTIUNEA a 3-a
Raspunderea mediatorului
ART. 38
Raspunderea disciplinara a mediatorului intervine pentru urmatoarele abateri:
a) încalcarea obligatiei de confidentialitate, impartialitate si neutralitate;
b) refuzul de a raspunde cererilor formulate de autoritatile judiciare, în cazurile prevazute de lege;
c) refuzul de a restitui înscrisurile încredintate de partile aflate în conflict;
d) reprezentarea sau asistarea uneia dintre parti într-o procedura judiciara sau arbitrala având ca
obiect conflictul supus medierii;
e) savârsirea altor fapte care aduc atingere probitatii profesionale.
ART. 39
(1) Sanctiunile disciplinare se aplica în raport cu gravitatea abaterii si constau în:
a) observatie scrisa;
b) amenda de la 50 lei (RON) la 500 lei (RON);
c) suspendarea din calitatea de mediator pe o durata de la o luna la 6 luni;
d) încetarea calitatii de mediator.
(2) Limitele amenzii prevazute la alin. (1) lit. b) se actualizeaza periodic de catre Consiliul de
mediere, în functie de rata inflatiei.
ART. 40
(1) Orice persoana interesata poate sesiza Consiliul de mediere, în scris si sub semnatura, în
legatura cu savârsirea unei abateri dintre cele prevazute la art. 38.
(2) Cercetarea abaterii se efectueaza în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrarii
sesizarii, de catre o comisie de disciplina alcatuita dintr-un membru al Consiliului de mediere si 2
reprezentanti ai mediatorilor, desemnati prin tragere la sorti din Tabloul mediatorilor. Membrii
comisiei de disciplina sunt numiti prin hotarâre a Consiliului de mediere. Invitarea celui în cauza în
vederea audierii este obligatorie. Mediatorul cercetat este îndreptatit sa ia cunostinta de continutul
dosarului si sa îsi formuleze apararea. În caz de neprezentare, se va încheia un proces-verbal
semnat de membrii comisiei, din care sa reiasa faptul ca mediatorul a fost invitat si nu s-a prezentat
la termenul stabilit.
(3) Dosarul de cercetare cu propunere de sanctionare sau de neaplicare a unei sanctiuni
disciplinare se înainteaza Consiliului de mediere, care hotaraste, în termen de 30 de zile, cu privire
la raspunderea disciplinara a mediatorului.
7
ART. 41
(1) Hotarârea Consiliului de mediere de aplicare a sanctiunilor prevazute la art. 39 alin. (1) poate
fi atacata la instanta de contencios administrativ competenta, în termen de 15 zile de la
comunicarea acesteia.
(2) Actiunea exercitata potrivit alin. (1) suspenda executarea hotarârii atacate.
(3) Hotarârea de aplicare a amenzii prevazute la art. 39 alin. (1) lit. b), ramasa definitiva potrivit
legii, constituie titlu executoriu. Neachitarea acestei amenzi în termen de 30 de zile de la data
ramânerii definitive a hotarârii de sanctionare atrage de drept suspendarea din calitatea de
mediator, pâna la achitarea sumei.
ART. 42
Raspunderea civila a mediatorului poate fi angajata, în conditiile legii civile, pentru cauzarea de
prejudicii, prin încalcarea obligatiilor sale profesionale.
CAP. 5
Procedura de mediere
SECTIUNEA 1
Procedura prealabila încheierii contractului de mediere
ART. 43
(1) Partile aflate în conflict se prezinta împreuna la mediator. În cazul în care se prezinta numai
una dintre parti, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte parti invitatia scrisa, în vederea
acceptarii medierii si încheierii contractului de mediere, stabilind un termen de cel mult 15 zile.
Invitatia se transmite prin orice mijloace care asigura confirmarea primirii textului.
(2) În cazul imposibilitatii de prezentare a partii convocate, mediatorul poate stabili, la cerere, o
noua data pentru prezentarea la mediere, cu acordul ambelor parti.
(3) Daca cealalta parte refuza în mod explicit medierea sau nu se prezinta de doua ori la rând la
datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se considera neacceptata.
(4) Mediatorul poate face si alte demersuri legale pe care le considera necesare pentru invitarea
partilor la mediere, cu respectarea dispozitiilor prezentei legi.
ART. 44
(1) Este interzisa desfasurarea sedintelor de mediere înainte de încheierea contractului de
mediere.
(2) Contractul de mediere se încheie între mediator, pe de o parte, si partile aflate în conflict, pe
de alta parte, dupa prezentarea acestora din urma împreuna la mediator sau dupa acceptarea
medierii de catre partea invitata.
SECTIUNEA a 2-a
Contractul de mediere
ART. 45
Contractul de mediere trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii absolute, urmatoarele clauze:
a) identitatea partilor aflate în conflict sau, dupa caz, a reprezentantilor lor;
b) mentionarea obiectului conflictului;
c) obligatia mediatorului de a da explicatii partilor cu privire la principiile medierii, la efectele
acesteia si la regulile aplicabile;
d) declaratia partilor, în sensul ca doresc declansarea medierii si ca sunt decise sa coopereze în
acest scop;
e) angajamentul partilor aflate în conflict de a respecta regulile aplicabile medierii;
f) obligatia partilor aflate în conflict de a achita onorariul cuvenit mediatorului si cheltuielile
efectuate de acesta pe parcursul medierii in interesul partilor, precum si modalitatile de avansare si
de plata a acestor sume, inclusiv în caz de renuntare la mediere sau de esuare a procedurii, precum
si proportia care va fi suportata de catre parti, tinându-se cont, daca este cazul, de situatia lor
sociala. Daca nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de catre parti în mod egal;
g) întelegerea partilor privind limba în care urmeaza sa se desfasoare medierea.
ART. 46
(1) În contractul de mediere pot fi prevazute si alte clauze, în conditiile legii.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, contractul de mediere nu poate cuprinde clauze care
contravin legii sau ordinii publice.
(3) Daca, pe parcursul procedurii de mediere, apar cheltuieli neprevazute, efectuate în interesul
partilor si cu acordul acestora, se va încheia o anexa la contractul de mediere.
8
ART. 47
(1) Contractul de mediere se încheie în forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii absolute. Acesta se
semneaza de catre partile aflate în conflict si de mediator si se întocmeste în atâtea exemplare
originale câti semnatari sunt.
(2) Partile aflate în conflict pot da procura speciala unei alte persoane, în conditiile legii, pentru a
încheia contractul de mediere.
ART. 48
Contractul de mediere constituie titlu executoriu cu privire la obligatia partilor de a achita onorariul
scadent cuvenit mediatorului.
ART. 49
Termenul de prescriptie a dreptului la actiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspenda
începând cu data semnarii contractului de mediere, pâna la închiderea procedurii de mediere în
oricare dintre modurile prevazute de prezenta lege.
SECTIUNEA a 3-a
Desfasurarea medierii
ART. 50
(1) Medierea se bazeaza pe cooperarea partilor si utilizarea, de catre mediator, a unor metode si
tehnici specifice, bazate pe comunicare si negociere.
(2) Metodele si tehnicile utilizate de catre mediator trebuie sa serveasca exclusiv intereselor
legitime si obiectivelor urmarite de partile aflate în conflict.
(3) Mediatorul nu poate impune partilor o solutie cu privire la conflictul supus medierii.
ART. 51
Medierea are loc, de regula, la sediul mediatorului. Daca este cazul, medierea se poate desfasura
si în alte locuri convenite de mediator si de partile aflate în conflict.
ART. 52
(1) Partile aflate în conflict au dreptul sa fie asistate de avocat sau de alte persoane, în conditiile
stabilite de comun acord.
(2) În cursul medierii partile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispozitie,
în conditiile legii.
ART. 53
Sustinerile facute pe parcursul medierii de catre partile aflate în conflict, de persoanele prevazute
la art. 52 si la art. 55 alin. (1), precum si de catre mediator au caracter confidential fata de terti si nu
pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu exceptia cazului în care
partile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atentia persoanelor care
participa la mediere în conditiile art. 52 asupra obligatiei de pastrare a confidentialitatii si le va putea
solicita semnarea unui acord de confidentialitate.
ART. 54
(1) Daca, pe parcursul medierii, apare o situatie de natura sa afecteze scopul acesteia,
neutralitatea sau impartialitatea mediatorului, acesta este obligat sa o aduca la cunostinta partilor,
care vor decide asupra mentinerii sau denuntarii contractului de mediere.
(2) Mediatorul are dreptul sa se abtina si sa închida procedura de mediere, procedând potrivit
dispozitiilor art. 56, care se aplica în mod corespunzator. În aceasta situatie mediatorul este obligat
sa restituie onorariul proportional cu etapele de mediere neparcurse sau, dupa caz, sa asigure
continuarea procedurii de mediere, în conditiile stabilite prin contractul de mediere.
ART. 55
(1) În cazul în care conflictul supus medierii prezinta aspecte dificile sau controversate de natura
juridica ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul partilor, poate sa solicite punctul
de vedere al unui specialist din domeniul respectiv.
(2) Atunci când solicita punctul de vedere al unui specialist din afara biroului sau, mediatorul va
evidentia doar problemele controversate, fara a dezvalui identitatea partilor.
SECTIUNEA a 4-a
Închiderea procedurii de mediere
ART. 56
(1) Procedura de mediere se închide, dupa caz:
a) prin încheierea unei întelegeri între parti în urma solutionarii conflictului;
b) prin constatarea de catre mediator a esuarii medierii;
c) prin depunerea contractului de mediere de catre una dintre parti.
9
(2) În cazul în care partile au încheiat numai o întelegere partiala, precum si în cazurile prevazute
la alin. (1) lit. b) si c), orice parte se poate adresa instantei judecatoresti sau arbitrale competente.
ART. 57
La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevazute la art. 56 alin. (1),
mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semneaza de catre parti, personal sau prin
reprezentant, si de mediator. Partile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.
ART. 58
(1) Când partile aflate în conflict au ajuns la o întelegere, se redacteaza un acord care va
cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea unui înscris sub semnatura
privata.
(2) Întelegerea partilor nu trebuie sa cuprinda prevederi care aduc atingere legii si ordinii publice,
dispozitiile art. 2 fiind aplicabile.
(3) Întelegerea partilor poate fi afectata, în conditiile legii, de termene si conditii.
ART. 59
Întelegerea partilor poate fi supusa verificarii notarului public în vederea autentificarii ori, dupa
caz, încuviintarii instantei de judecata, în conditiile prevazute la art. 63.
ART. 60
(1) În orice faza a procedurii de mediere, oricare dintre partile aflate în conflict are dreptul de a
denunta contractul de mediere, încunostintând, în scris, cealalta parte si mediatorul.
(2) Mediatorul ia act de denuntarea unilaterala a contractului de mediere si, în cel mult 48 de ore
de la data primirii încunostintarii, întocmeste un proces-verbal de închidere a procedurii de mediere.
(3) Daca una dintre partile aflate în conflict nu se mai prezinta la mediere, fara a denunta
contractul de mediere în conditiile alin. (1), mediatorul este obligat sa faca toate demersurile
necesare pentru a stabili intentia reala a partii respective si, dupa caz, va continua sau va închide
procedura de mediere.
SECTIUNEA a 5-a
Medierea în cazul unui litigiu civil pe rolul instantelor de judecata
ART. 61
(1) În cazul în care conflictul a fost dedus judecatii, solutionarea acestuia prin mediere poate avea
loc din initiativa partilor ori la recomandarea instantei, acceptata de parti, cu privire la drepturi
asupra carora partile pot dispune potrivit legii. Medierea poate avea ca obiect solutionarea în tot sau
în parte a litigiului.
(2) La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, în toate cazurile, sa informeze în
scris instanta de judecata daca partile au ajuns sau nu la o întelegere în urma procesului de
mediere.
ART. 62
(1) Pentru desfasurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de catre instantele
judecatoresti sau arbitrale va fi suspendata la cererea partilor, în conditiile prevazute de art. 242
alin. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila.
(2) Cursul termenului perimarii este suspendat pe durata desfasurarii procedurii de mediere, dar
nu mai mult de 3 luni de la data semnarii contractului de mediere.
(3) Cererea de repunere pe rol este scutita de taxa judiciara de timbru.
ART. 63
(1) În cazul în care conflictul a fost solutionat pe calea medierii, instanta va pronunta, la cererea
partilor, o hotarâre, potrivit dispozitiilor art. 271 din Codul de procedura civila.
(2) Odata cu pronuntarea hotarârii, instanta va dispune, la cererea partii interesate, restituirea
taxei judiciare de timbru platite pentru învestirea acesteia.
CAP. 6
Dispozitii speciale privind medierea unor conflicte
SECTIUNEA 1
Dispozitii speciale privind conflictele de familie
ART. 64
(1) Pot fi rezolvate prin mediere neîntelegerile dintre soti privind continuarea casatoriei, exercitiul
drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la întretinerea copiilor,
precum si orice alte neîntelegeri care apar în raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei
pot dispune potrivit legii.
10
(2) Întelegerea sotilor cu privire la desfacerea casatoriei si la rezolvarea aspectelor accesorii
divortului se depune de catre parti la instanta competenta sa pronunte divortul.
ART. 65
Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii sa nu contravina interesului superior al copilului, va
încuraja parintii sa se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea
responsabilitatii parintesti, separatia în fapt sau divortul sa nu impieteze asupra cresterii si
dezvoltarii acestuia.
ART. 66
(1) Înainte de încheierea contractului de mediere sau, dupa caz, pe parcursul procedurii,
mediatorul va depune toate diligentele pentru a verifica daca între parti exista o relatie abuziva ori
violenta, iar efectele unei astfel de situatii sunt de natura sa influenteze medierea si va decide daca,
în asemenea circumstante, solutionarea prin mediere este potrivita. Dispozitiile art. 54 sunt
aplicabile în mod corespunzator.
(2) Daca, în cursul medierii, mediatorul ia cunostinta de existenta unor fapte ce pun în pericol
cresterea sau dezvoltarea normala a copilului ori prejudiciaza grav interesul superior al acestuia,
este obligat sa sesizeze autoritatea competenta.
SECTIUNEA a 2-a
Dispozitii speciale privind medierea în cauzele penale
ART. 67
(1) Dispozitiile din prezenta lege se aplica în mod corespunzator si în cauzele penale care privesc
infractiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împacarea partilor înlatura
raspunderea penala.
(2) Nici persoana vatamata si nici faptuitorul nu pot fi constrânsi sa accepte procedura medierii.
ART. 68
(1) În cauzele penale medierea trebuie sa se desfasoare astfel încât sa fie garantat dreptul
fiecarei parti la asistenta juridica si, daca este cazul, la serviciile unui interpret. Procesul-verbal
întocmit potrivit prezentei legi, prin care se închide procedura medierii, trebuie sa arate daca partile
au beneficiat de asistenta unui avocat si de serviciile unui interpret ori, dupa caz, sa mentioneze
faptul ca au renuntat expres la acestea.
(2) În cazul minorilor, garantiile prevazute de lege pentru desfasurarea procesului penal trebuie
asigurate, în mod corespunzator, si în cadrul procedurii de mediere.
ART. 69
(1) În cazul în care procedura de mediere se desfasoara înaintea începerii procesului penal si
aceasta se închide prin împacarea partilor, persoana vatamata nu mai poate sesiza, pentru aceeasi
fapta, organul de urmarire penala sau, dupa caz, instanta de judecata.
(2) Daca procedura de mediere a fost declansata în termenul prevazut de lege pentru
introducerea plângerii prealabile, acest termen se suspenda pe durata desfasurarii medierii. Daca
partile aflate în conflict nu s-au împacat, persoana vatamata poate introduce plângerea prealabila în
acelasi termen, care îsi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a
procedurii de mediere, socotindu-se si timpul scurs înainte de suspendare.
ART. 70
(1) În cazul în care medierea se desfasoara dupa începerea procesului penal, urmarirea penala
sau, dupa caz, judecata se suspenda, în temeiul prezentarii de catre parti a contractului de mediere.
(2) Suspendarea dureaza pâna când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile
prevazute de prezenta lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnarii contractului de mediere.
(3) Mediatorul are obligatia sa comunice organului judiciar o copie de pe procesul-verbal de
închidere a procedurii de mediere.
(4) Procesul penal se reia din oficiu, imediat dupa primirea procesului-verbal prin care se constata
ca partile nu s-au împacat, sau, daca acesta nu se comunica, la expirarea termenului prevazut la
alin. (2).
CAP. 7
Dispozitii tranzitorii si finale
ART. 71
(1) În termen de 4 luni de la data intrarii în vigoare a prezentei legi, se înfiinteaza Consiliul de
mediere, care va elabora regulamentul privind organizarea si functionarea sa, precum si standardele
de formare în domeniul medierii, ce vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
11
(2) În vederea constituirii primului consiliu de mediere, membrii acestuia vor fi desemnati de
comun acord de catre organizatiile legal constituite din domeniul medierii, avându-se în vedere
criteriile cumulative privitoare la vechimea activitatii organizatiei în acest domeniu conform
prevederilor statutului, numarul de membri specializati, precum si pregatirea si experienta practica în
mediere ale reprezentantilor acestor organizatii.
(3) Pentru organizarea si functionarea primului consiliu de mediere, în primul an de la începerea
activitatii se aloca de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justitiei, fondurile aferente
urmatoarelor categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile de întretinere si functionare;
b) salariile secretariatului tehnic al acestuia.
(4) Dupa expirarea perioadei de un an de la data constituirii Consiliului de mediere, finantarea sa
se asigura în conditiile art. 21.
ART. 72
(1) În termen de o luna de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a
Regulamentului privind organizarea si functionarea Consiliului de mediere, începe procedura de
autorizare a mediatorilor.
(2) Persoanele care au absolvit sau care, la intrarea în vigoare a prezentei legi, urmeaza un curs
de formare a mediatorilor în tara ori în strainatate, daca îndeplinesc conditiile prevazute la art. 7 lit.
a) – e), pot solicita autorizarea ca mediator, în conditiile prezentei legi, având obligatia prezentarii
documentelor care atesta programa de formare parcursa. Consiliul de mediere va decide
autorizarea dupa evaluarea continutului programei de formare prezentate, inclusiv a duratei
pregatirii. Dispozitiile art. 8 alin. (5) se aplica în mod corespunzator.
ART. 73
(1) Dispozitiile prezentei legi privind medierea conflictelor devin aplicabile în termen de o luna de
la data întocmirii tabloului mediatorilor autorizati.
(2) Medierea conflictelor de munca ramâne supusa dispozitiilor prevazute de legile speciale.
ART. 74
(1) Institutiile si celelalte persoane juridice care, la data intrarii în vigoare a prezentei legi, au în
derulare cursuri de formare a mediatorilor le pot finaliza în conformitate cu reglementarile în vigoare
la momentul începerii cursurilor.
(2) Acordarea avizului prevazut la art. 9 de catre Consiliul de mediere devine aplicabila de la data
publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a standardelor de formare în domeniul medierii.
ART. 75
Avocatii, notarii publici si consilierii juridici care dobândesc calitatea de mediator potrivit prezentei
legi pot desfasura activitatea de mediere în cadrul formelor de exercitare a profesiei lor.
Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale
art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicata.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
BOGDAN OLTEANU
PRESEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU

Leave a comment

I help to build bridges between people !